Senzatii din copilarie




Buna tuturor,

 

Astazi m-am uitat pe cer. Nu stiu cati dintre voi mai fac asta, sau cat de des o faceti, insa, trebuie sa imi dati dreptate ca, de cele mai multe ori, senzatia este incredibila. Pentru mine, de cate ori privesc cerul, fie ca este zi sau noapte, parca ma intorc in timp, in copilarie, si chiar traiesc pentru cateva secunde acea senzatie, acea varsta. Ce m-a facut sa scriu asta a fost vederea unor nori care alergau pe sub altii, mai lenti, si instantaneu am avut un sentiment pe care nu-l mai simt prea des, de bucurie inocenta.  Mai tineti minte cand incercam sa dam norilor cate o forma? Parca era distractiv, nu? De ce nu o mai facem? Chiar pot sa ne bucure lucruri atat de simple! Doar ca, de multe ori, noi nu le lasam.

de-ce-e-cerul-albastru

Asa ca fac un apel, catre oameni, sa incerce sa se relaxeze ,macar un minut pe zi, si sa isi indrepte privirea catre cer; s-ar putea sa fie surprinsi cat de usor se poate obtine o stare de bine.

Macar un minut pe zi uitati de facturi, de slujbe, de sefi, de orice alte griji si simtiti-va din nou copii; e aproape o terapie.

 

V-am pupat apasat,

Ana!

Be Sociable, Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *