Ganduri din trecut

Buna tuturor,

Facand putina ordine printre agende si alte lucruri personale, am dat si peste cateva lucruri scrise candva, nu mai stiu exact cand.

Chiar daca sunt putin poate in dezacord cu restul postarilor, m-am gandit ca poate cineva se regaseste printre aceste cuvinte si isi da seama ca nu este singurul ce simte asa, ca nu este anormal si ca, probabil, sunt conversatii pe care ar trebui sa le poarte cu sine, ori cu ceilalti.

Desi aceste ganduri nu sunt actuale, ele au existat candva si au fost extrem de reale.

“Eu nu incerc sa te exclud pe tine din viata mea! Eu vreau ca tu sa fii parte integranta, dar tu vrei sa fii totul. Ori acest lucru nu este posibil, deoarece in viata mea trebuie sa mai apar din cand in cand, macar eu.

Nu pot sa traiesc la nesfarsit raportand totul la tine, la dorintele tale, la actiunile tale. Asa cum tu vrei sa traiesti, asa cum tu iti doresti, la fel se intampla lucrurile si cu mine. Nu pot, nu mai pot sa iti ofer exclusivitate, pentru ca exclusivitatea se intampla numai in perioada de nebunie, de inceput de dragoste, atunci cand, iubirea este oarba. In timp, in schimb, acest lucru nu mai poate fi posibil, iar el ar trebui inlocuit cu incercari de cunoastere si intelegere, pentru ca, de abia cand incepe sa ti se duca valul de pe ochi, incepi sa-l vezi pe cel de langa tine asa cum este el de fapt. Asta nu ar trebui sa aiba ca rezultanta o atitudine de dezgust si de frustrare, ar trebui sa fie inceputul unei calatorii de explorare, de descoperiri, de cunoastere. Insa, pentru ca acest lucru sa se intample, mintea trebuie sa fie deschisa, iar lucrurile noi, ori contrar asteptarilor, sa nu ne sperie.

Eu nu incerc sa te exclud din viata mea, dar se pare ca tu te excluzi singur, punand conditii, impunand puncte de vedere, rostind vorbe dintre cele mai grele si mai dureroase. Incearca, inainte sa ma judeci, sa ma cunosti, sa ma intelegi, sa ma accepti asa cum sunt, cu calitati si cu defecte, cu dorinte mari si placeri mici, usor de satisfacut, care ar putea avea ca rezultat o stare de bine, de ambele parti.

Intr-un cuplu, daca unul este fericit, ii da si partenerului o stare de bine, dar daca ii este sufletul amar, sigur fierea se va revarsa si asupra celuilalt, poate … iremediabil.”

Mie mi-a facut placere sa recitesc aceste randuri, scrise candva… sper ca si voua!

V-am pupat,

Ana!